....

Majoritatea ii spunem PJ , Peter John . Lumea sa o lua la vale cand l-am cunoscut , si totul a inceput asa de bine pentru personajul nostru . Era doar un amarat de vanzator , nu cred ca ma asteptam la asta . PJ putea fi orice altceva doar nu vanzator . Totusi toate au un anumit scop , este ca privitul prin ceata  in final toate prind contur.

Orasul adormit

                               Orasul adormit 

      Totul era diferit , diferit intr-un mod dubios si nelinistitor . Ma scufundam in propria perna , nu imi puteam controla mainile si picioarele . Stateam in sufragerie intins pe canapea , televizorul mergea pe un canal de stiri. Tabloul de pe peretele din fata mea devenea din ce in ce mai plictisitor , peisajul din tablou reprezenta o livada primavara . Toate obiectele din sufragerie deveneau mai infricosatoare si inchise la culoare . Priveam neputiincios cum tabloul se topea in fata mea . Televizorul , covorul si canapeaua cadeau intr-o groapa fara fund . M-am ridicat pe picioare inca ametit , m-am frecat bine la ochii iar dupa am observat ca podeaua disparuse . Nu mai ma aflam in linistita mea sufragerie eram afara , tinand in mana un ursulet de plus . In jurul meu erau oameni , lesinati pe jos . Eram singurul treaza , toti dormeau . Unii dormeau cu capul pe masa la restaurantul de pe strada  Rue Saint Merri din Paris . In spatele meu erau  masini , oameni adormiti la volan. Am facut doi pasi in fata uitandu-ma peste tot . In capul meu  roiau tot felul de intrebari dar principala era ,,Unde sunt?" . Eram intr-un vis . Nu ... nu era un vis , era un cosmar . Mi-am intors privirea spre ursul de plus din mana mea . Mi-a adus aminte de ursuletul de plus din copilarie , m-am simtit asa de suparat cand l-am pierdut . Am intrat intr-o cafenea , peste tot erau oameni adormiti . O fetita dormea pe masa alaturi ,probabil , de mama sa . Am pus ursuletul de plus langa accea fetita .  Langa un domn de varsta mijlocie am gasit un ziar . M-am aplecat si l-am ridicat de jos . Pe ziar aparea ultimul scandal din presa mondena . Data de pe ziar arata ca suntem in august 21 . Nu avea nici un sens eram pe strazile Parisului , dar in ziar scria ,,Presa din Londra ". Incercam sa pun ideile cap la cap dar totul era mult prea ciudat . Am iesit afara  din cafenea , nu mai eram in minunatul Paris . Eram in mijlocul razboiului , ziarul pe care il tineam in mana isi schimbase data ,subiectele din presa  totul . Eram in secolul 20 , in mijlocul razboiului , al doilea razboi mondial .  Nu puteam sa cred , soldati , tancuri , oameni cazand dar nimeni nu dormea .

                                   Capitolul 1  

                                                     Septembrie  , Londra ,  Tower Street , 18:30


             Derron mergea pe strazile pustiile ale Londrei . Sunetul urban al Londrei se auzea de peste tot . Intunericul si-a facut loc de minute bune , totul parea amortit . Blocurile  se inaltau ca balauri din poveste . In strazile luminate de lumina felinarelor  treceau oameni  in grupuri sau singuri . Derron parea invizibil , cu gluga pe cap , cu mainile in buzunare trecea ca o fantoma  printre blocuri . Mergea in vizita la prietenul sau Clayton. Tatal prietenului sau fusese omorat , iar Derron vroia sa vada ce mai face . Derron pierduse timp cercetand cu privirea blocul unde locuia amicul sau . Nu putea distinge scrisul de pe placulete puse la scara fiecarui bloc . Urcase in apartamentul prietenului sau . Prietenul sau era o buna gazda ,dar in acest moment nu se simtea in largul sau .  Apartamentul lui era unul simplu , la intrare dadeai intr-un hol unde tatal lui Clayton il decorase cu tablouri . Camera lui Clayton era in  capatul holului ,iar cea a tatalui pe partea dreapta langa cea a fiului . Camerele erau toate in culoarea albastru , tatal sau  considera albastrul o culoare linistitoare . Spre linistirea lui Derron superstitiile tatalui nu se lipisera si de fiu . Cei doi se cunosteau de la clasele primare . Derron zambea mereu , avea mereu zambetul sau de optimist care il calma pe Clayton . Derron ii ridica mereu moralul lui Clayton . Cand ajunse la prietenul sau usa era deja deschisa .Inuntru erau politisti detectivi , fotografi care cercetau fiecare amanunt . Derron era confuz , politistii anchetau cazul legat de tatal lui Clayton . Majoritatea se concetrau pe camera de pe partea dreapta din capatul holului , camera tatalui lui Clayton . Derron era confuz mergea cu pasii mici , timizi uitandu-se peste tot prin jur . Doi politisti au venit la Derron . 
            - Domnule Drew Clayton ? il intrebase unul dintre politisti 
            Confuzia lui Derron crestea enorm ,  o senzatie ciudata il cutremura in tot corpul . Usa de la camera prietenului sau era deschisa si plina de politisti . Clayton lipsea , erau doua cuvinte care Derron le accepta cu greu . Totusi , politisti il confundau cu Clayton . 
           - Prietenul lui , Derron Miles . 
          Derron inca se uita in jur , nu avea idee ce se intamplase  singurul lucru pe care il aflase era cel ca tatal lui Clayton murise .  Unul dintre politisti isi scoase carnetelul din bunuzar alaturi de pix si isi notase cateva indicii. 
         - Daca nu va suparati , domnule Miles ,  mergeti cu detectivul  Thompson .  
       Derron era tacut , mai ales in situatiile confuze . Detectivul Thompson il luase cu el intr-un colt mai retras. 
       - Domnule Miles , detectiv Thompson incantat de cunostiinta . 
       Detectivul Thompson era sigur pe el , vorbea calm si rapid . 
       - Da eu sunt , ce s-a intamplat ? in glasul lui Derron era un fel de teama ceea ce l-a facut pe detectiv sa se uite atent in ochii lui  
      - Domnul Clay Drew , a facut stop cardiac . 
      Detectivul  s-a scarpinat la nas si si-a intors capul spre camera lui Clayton . Pentru Derron nu avea sens , daca era vorba de un simplu stop cardiac nu s-ar fi adunat atatia oameni . Nu il puteai pacali pe Derron , dupa gestul detectivului de a se scarpina la nas il daduse de gol . Derron s-a uitat la el , acesta si-a coborat privirea spre carnetelul din mana sa . 
       - Minti . i-a spus Derron cu hotarare 
      Acesta s-a uitat la el si a  strambat din nas. Stia ca nu il putea minti pe Derron , nu stia cum sa continuie . 
       - Domnule... 
       Un ,, domnule " scos de detectivul Thompson , unul care nu iti dadea prea multa crezare .  
        - Nu incerca altceva , nasul te-a dat de gol . 
       - Domnule , spuneti-ne unde il putem gasi pe fiul acestuia . 
         Pentru detectiv era mai usor sa schimbe subiectul . In spatele lui Derron sosise Clayton . Clayton ii puse mana pe umarul prietenului sau . Parea sa fie uimit de toti politisti care roiau dintr-o camera in alta , facand fotografii si analizand fiecare detaliu fie el cat de mic . Clayton se uita peste tot , la  toti oameni necunoscuti care erau la el in casa . Derron se bucurase sa il vada pe Clayton . Clayton era confuz  , iar dupa ce s-a trezit din aceea confuzie observase ca tatal sau lipseste din acest tablou ciudat . S-a uitat in jos , gandindu-se la tatal sau si unde era .
       -  Tata , unde-i tata? spuse Clayton  
       Dupa cuvintele scoase cu greu de catre Clayton , aceeasi confuzie il prinsese si pe el . Clayton ii dadu-se telefon lui si ii spuse cele intamplate . De ce se purta de parca nu stia nimic . Ce se intampla cu adevarat? 
       - Dumneavoastra sunteti domnul Drew Clayton ? spuse detectivul Thompson
        Clayton devenea sarcastic cand era confuz si furios  . Cu toate ca detectivul i se adresase cu un glas bland .
       - Nu  e Mos Craciun ,  spuse Clayton fluturandu-si mainile pe langa corp , normal ca eu sunt ce s-a intamplat aici ?
        Derron ramasese tacut .
        - Voi doi veniti cu mine la sectie ! spuse Thompson
        -  Nu , pana nu ne spune-ti ce se intampla .
         Derron nu mergea nicaieri cu nimeni daca acesta nu ii spunea exact locul . Clayton si Derron nu vroiai sa mearga nicaieri pana nu stiau unde e tatal sau . Cuvintele lui Clayton si lui Derron il facusera pe detectiv sa aiba mai multe motive de a crede ca ei erau criminali .  Thompson ii privea de parca erau periculosi si inarmati .
      Derron primise acelas telefon pe care el credea ca este de la Clayton .  Se retrase pe scarile blocului departe de politisti si restul lumii . Derron raspunse , iar la telefon se auzise o voce de barbat .
       - Inocentii cad odata cu frunzele .
        Derron  se incruntase si ii raspunse:
       - Ce inocentii ,  ce frunze ? Cine e ?
        Vocea s-a oprit si a inchis , dupa ce a inchis Derron s-a uitat lung la telefon si la apelul pe care l-a primit . A uitat cu totul de prietenul sau si de detectivul Thompson . A ramas pe ganduri pret de un minut , era prins intr-un joc  ,era un copil intr-un labirint .
        Mana grea a lui Clayton cazuse pe umarul lui Derron . Derron isi revenise , cu toate ca era inca intr-o stare ciudata pe care nu o mai avusese pana acum . Cayton vorbise cu politistul , ii spusese ca nu stie nimic despre tatal sau . Derron incerca sa nu atraga suspiciuni , mai ales in acel moment delicat . Thompson se pregatea sa mearga la sectie , sa scaneze niste amprente . Clayton rezolvase problema , nu mai era necesar sa mearga acum cu Thompson la sectia de politie . Derron trebuia sa vorbeasca cu prietenul sau , dar nu intr-un loc plin de politisti . Prietenul sau de abia putea vorbi , suferise o pierdere pe care nu o putea trece cu vederea.
         - Clayton , trebuie sa vorbim ne intalnim la cafeneau de langa colt maine la trei jumate' .
        Derron nu era genul care sa plece pur si simplu , dar Clayton observase ca se intamplase ceva cat el dadea explicatii politistilor .  Derron isi facuse o iesire dramatica , isi pusese gluga pe cap absorbit de propiile ganduri .
      Iesise din scara de bloc , cu mainile in buzunar si cu gluga pe cap blocurile si fundalul disparusera . Era doar el pierdut in lumea lui . Se adancea atat de mult in ganduri incat pierduse notiunea timpului .

       


          In capul lui se rotea aceeasi propozitie ,, Inocentii cad odata cu frunzele ." Priviea pe fereastra din dormitorul sau . Isi srijinea capul cu mana si incerca sa afle un indiciu care il putea duce la adevarul despre moartea tatalui lui Clayton . Incercase sa caute pe internet dar nu gasise nimic doar titluri de scandal , noutati din show biz si stiri de ultima ora . Nimic despre subiectul pe care il cauta Derron . Incerca sa uite , incerca sa uite telefonul pe care credea ca il primise de la prietenul sau incerca sa uite apelul de la apartamentul lui Clayton . Derron era cu adevarat pasionat de inexplicabil , unde altii vedeau negru el vedea alb . Era  acel prieten care privea mereu partea buna din lucrurile neplacute . Geamul devenea tot mai interesant pentru Derron , intunericul de afara era din ce in ce mai fascinant . Derron era obosit , cand se culcase uitase toate cele intamplate  era o amintire pe care nu vroia sa si-o aminteasca prea-curand .Totul se transforma intr-un vis in care Derron intra cu pasi mici . Mica lui incapere prindea o alta forma , era intr-o camera de lux  cu masa in centrul camerei si tablouri inconjurandu-l . Covor importat de undeva de prin Europa de est , scaune elegante si  tablouri de calitate . Nu se misca , doar admira camera nimic mai mult .
         - Derron Miles , incantat de cunostiinta .
        Derron simtise un fior cand auzise aceea voce blanda dar familiara .
          - Iti place tabloul tocmai l-am luat .
          Un barbat bine imbracat cu mainile in buzunare cu parul negru si cu un inceput de mustata . Barbatul isi tinea mainile in buzunar , cu o atitudine calma si placuta .
         - Unde sunt ? primele cuvinte pe care le rostise Derron in fata barbatului misterios
         - Scuze , am uitat sa ma prezint . Sunt Castel ,  unul din prietenii tai .
         - Cred ca te-as fi tinut minte .
         - Aa , creierul uman o minunatie !
           Castel se intorsese si plecase inainte .
        - Daca esti bun sa ma urmezi .
          Derron nu remarcase ca viseaza , totul era atat de real si de adevarat .
         - Deci probabil te intrebi ce cauti aici ...
          Castel facuse o pauza . Treceau prin salon , peste tot erau statui  care aduceau cu cele din vechea Grecie .Statuile erau reale , Derron acceptase cu greu ideea aceasta . Treceau pe langa ele , iar ele se intorceau una catre cealalta si isi sopteau despre invitatul cel nou .
         - Sa spunem ca au aparut cateva neintelegeri .
          - In legatura cu ce ?
         - Sa o luam de la inceput .
           Derron si Castel au mers undeva intr-o camera frumos amenajata ca ceea in care se trezise . Castel se oprise in dreptul unui tablou care reprezenta niste oameni dormind.
         - Visele ... visele au fost intotdeauna paznicii de noapte ai creierului . Nimic nu pare mai intim decat visele , acele scenarii minuscule care  ii chinuiesc pe unii cu evolutii infricosatoare , fie le dau speranta unui sens subtil care scapa logicii voastre . Visul a fost privit intotdeauna ca un mesaj prevestitor , ca un semn transmis dintr-o alta lume .
          - Ce legatura are asta cu mine ?

         - Vezi tu , acele scenarii minuscule pot deveni permanente . 

         - Tot nu vad legatura . 

         - Bunicul tau a facut o greseala , iar tu cred ca ai putea sa o indrepti . 

         - M-ai pierdut ... 

         - Asculta , este vorba de un inger cazut pe nume Ramil . A fost candva om dar a fost un accident si  s-a inatlat la cer , aici a sfidat vorba Domnului si a fost trimis pe pamant fara puterile sale . Dar intre timp a gasit o arma cu care isi putea folosi puterile de inger , cosmarul .  

       -  Nu cred ca cosmarul este o arma .

       - Nu este o arma provenita de sus  este una de jos de la fratele nostru Lucifer . 

       - Esti unul dintre ingeri ? 

         Derron era uimit , cu totul uimit . 

          - Cum spuneam Ramil a invatat in scurt timp cum sa o foloseasca impotriva oamenilor ,Derron . 
          - Ce ? 
          - Derron trezeste-te . 
          Derron se trezise in apartamentul sau iar langa el se afla Clayton . Se bucurase sa auda vocea prietenului sau . 
         - Ce faci intins pe podea ? 
         - Ce .... 
         Derron se ridicase ajutat de Clayton . Il durea ingrozitor capul , inca se balanganea pe picioare . 
          - Ai intarziat la cafenea iar cand am venit te-am gasit lesinat pe podea. 
          - Am avut un  cosmar despre ingeri si tatal tau era mort . 
           - Derron ... 
          - Ce?
            - Tata chiar e mort .
            Aceasta replica il lasase pe Derron fara cuvinte . In mintea lui rasunara cuvintele pe care le auzise la telefon . Credea ca a fost doar in vis , toata povestea despre Remil si ceilalti parea doar o creatie a subconstientului . Se gandea la cele petrecute , statuile care il urmareau cu privirea tablourile din sala unde il gasise pe Castel . Citise un articol despre vise mai de mult , in acel articol scria ca visam doar ceea ce cunoastem , iar el nu cunostea prea multe despre ingeri . Incerca sa isi aminteasca ce mai citise in acel articol .  Nimic altceva decat cateva propozitii fara sens .  
         - Esti bine , Derron ?
          Clayton isi facea griji pentru prietenul sau , nu se putea tine pe picioare. Era inca ametit . 
         - De ce vroiai sa vorbim la cafenea?
          - Cateva lucruri minore ... cat am dormit ?
          - Nu stiu cred ca o zi , e opt  ceasul . 
            Derron nu mai dormise atat de mult de cand se stie , era un nou record pentru el . Fara sa isi dea seama lasase capul in jos si pierdu-se cinci minute pierdut in propiile ganduri . Prietenul sau isi facea griji in privinta acestuia  , nu il mai vazu-se dormind o zi intreaga . 
          - Totusi , esti sigur ca nu ai patit nimic ? il intrebase Clayton 
           -Da sunt sigur , n-am nimic. 
           Raspunsul fusese unul intarziat . 
           - Trebuie sa plec  ma duc la Addison , sper sa nu mai te gasesc pe jos . 
           Addison era o prietena pe care Clayton si Derron o cunoscusera in liceu . 
           - Nu eram pe jos ...  faceam cunostiinta cu podeaua . 
            - Cum spui tu , ne mai vedem .
            Derron asteptase ca acesta sa iasa pe usa si se repezise la  calculator